Mănăstirea Bistrița, Neamț

Manastirea Bistrita, lacas ortodox de mare importanta istorica, a fost zidita la inceputul secolului al XV-lea de catre domnitorul Alexandru cel Bun. Situata la 8 kilometri spre vest de orasul Piatra Neamt, in comuna Viisoara - Alexandru cel Bun, manastirea a razbit pana la noi trecand prin sase veacuri pline de intemperii ale vremii si ale istoriei.
Vatra de credinta  si cultura ortodox-romaneasca, aceasta se numara printre cele mai vechi ctitorii voievodale, adapostind la umbra zidurilor sale osemintele domnesti ale celor care au participat la ctitorirea sa.

Inainte de zidirea propriu-zisa a manastirii exista deja aici o obste monahala care data din vremea lui Petru I Musat de pe la sfarsitul secolului al XIV-lea, cand ieromonahul Pafnutie ridica aici o mica biserica de lemn. In anul 1402, pe locul acestei bisericute de lemn, domnitorul Alexandru cel Bun zideste o frumoasa biserica de piatra cu o lungime de peste 30 de metri, cu pronaos, naos, altar si gropnita in care planuia sa isi odihneasca oasele la sfarsitul vietii sale. Asa se si intampla, la 1 ianuarie 1432, cand ramasitele pamantesti ale voievodului sunt aduse aici si puse alaturi de cele ale sotiei sale plecata la cele vesnice cu 14 ani inaintea sa. 

Urmatorul in randul ctitorilor se trece Sfantul Stefan cel Mare, care ridica o impunatoare clopotnita cu paraclis dupa cum apare scris si in inscriptia votiva de pe peretele sudic al constructiei:

"Evlaviosul si de Hristos iubitorul Io Stefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit aceasta clopotnita si biserica intru numele Sfantului Mucenic Ioan cel Nou din Cetatea Alba, pentru rugaciunea sa si a Doamnei sale, Maria, si a copiilor lor, in anul 7006 (1498), si tot in anul acela le-a si savarsit, in luna lui septembrie, 13 zile."

Fiul Sfantului Stefan cel Mare, Petru Rares, isi lasa si el numele intre ctitorii manastirii. In toamna anului 1538, nevoit fiind sa paraseasca tara invadata de Soliman Magnificul, isi gaseste adapost aici. Drept multumire, peste cativa ani, intre 1541-1546, desfasoara o serie de lucrari prin care reface zidul de incinta, cu turnul de la intrare, unde amenajeaza un mic paraclis cu hramul sfantului ierarh Nicolae; reface casa domneasca, impodobind-o cu fresca si extinde paraclisul din clopotnita ridicata de tatal sau. Cladirea care actualmente gazduieste muzeul manastirii este construita tot de catre Petru Rares, aceasta functionand pana in secolul al XIX-lea ca scoala domneasca.

Intr-un document din 1546 gasim inca o dovada a contributiei lui Petru Rares la innoirea manastirii prin mentiunea: "am innoit din temelie sfanta manastire".

Ultimul dintre marii ctitori este domnitorul Alexandru Lapusneanu, care zideste actuala biserica, dupa cum gasim scris pe peretele sudic sub impunatoarea stema a Moldovei:

"Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, s-a zidit aceasta biserica din Manastirea Bistrita, unde este hramul Adormirii Precistei si Prea Binecuvantatei Stapanei noastre, Maica Domnului si pururea Fecioara Maria, in zilele blagocestivului si de Hristos iubitorul, Io Alexandru Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, in anul 7062, luna mai in 26 de zile (1554)".

Pe parcursul a aproape 2 secole, manastirea este inchinata, la initiativa din anul 1677 a Doamnei Safta, sotia voievodului Gheorghe Stefan, Patriarhiei Ierusalimului, inaugurand o perioada mai putin fasta din istoria acestui lacas, cand s-a pierdut o mare parte din patrimoniul acestuia. Odata cu aplicarea Legii secularizarii averilor din decembrie 1863 aceasta perioada ia sfarsit urmand inceputul uneia de renastere si reconstructie. 

La 550 de ani de la moartea ctitorului Alexandru cel Bun, in 1982, s-a sfintit statuia de marmura alba a acestuia, de catre Preasfintitul Teoctist, pe atunci Mitropolit al Moldovei si Sucevei.

In biserica manastirii se afla icoana Sfintei Ana, daruita de catre imparatul Manuel II Paleologul (1391-1425) si sotia sa Ana, domnitorului Alexandru cel Bun si Doamnei Ana, in semn de recunostinta pentru buna gazduire de care a avut parte fiul lor Andronic in timpul vizitei acestuia in Moldova. Sfanta icoana a fost purtata prin satele Moldovei in timpul foametei din 1947.